Rezolvarea alternativă a disputelor – o cerință europeană

Conform Directivei 2013/11/CE privind soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) în materie de consum și de modificare a Regulamentului nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum), Uniunea Europeană trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor. Data prevăzută pentru aplicarea acestei Directive este 09.07.2015. Aplicativitatea directivei vizează procedurile de soluționare extrajudiciară a litigiilor naționale și transfrontaliere, simplu, rapid și necostisitor. Această directivă urmează a fi transpusă cât mai curând în legislația națională. Pe lângă directivă, există Regulamentul CE/524/2013 care prevede instituirea unei platforme de soluționare on-line a litigiilor (SOL) care să le ofere consumatorilor și comercianților un punct de intrare unic pentru soluționarea extrajudiciară a litigiilor on-line, prin intermediul entităților SAL care sunt conectate la platformă și oferă posibilitatea soluționării alternative a litigiilor.

MiFID II (Directive on markets in financial instruments nr. 2014/65/EU, ce modifică Directiva 2004/39/EC), publicată în Monitorul Oficial al UE în data de 12.06.2014, stabilește cadrul de reglementare european aplicabil pieței financiare ne-bancare, promovând necesitatea existenței unei Camere arbitrale sau a unui ombudsman.

Astfel, la paragraful 151 din Preambul se arată că, pentru a proteja clienții și fără a se aduce atingere dreptului acestora de a-și prezenta litigiile în fața instanțelor, este oportun ca statele membre să asigure înființarea unor organisme publice sau private însărcinate cu soluționarea acestor litigii pe cale extrajudiciară, care să coopereze în scopul soluționării litigiilor trans-frontaliere, ținând seama de Recomandările 98/257/CE și 2001/310/CE ale Comisiei Europene.

Art. 75 din Directivă preia aceste recomandări prin care se stabilește mecanismul extrajudiciar de soluționare a reclamațiilor consumatorilor. În acest context, statele membre au obligația de a asigura instituirea de proceduri eficiente și eficace privind reclamațiile și căile de atac care să permită soluționarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum referitoare la serviciile de investiții și la serviciile auxiliare furnizate de firmele de investiții, apelând, după caz, la organisme existente. Statele membre trebuie să se asigure totodată că toate firmele de investiții aderă la unul sau mai multe organisme care aplică aceste proceduri de reclamație și căi de atac.

O entitate SAL ce funcționează în mod corespunzător ar trebui să încheie procedurile on-line și off-line de soluționare a litigiilor cu rapiditate, într-un termen de maxim 90 zile calendaristice de la data primirii complete a dosarului. Se recomandă ca aceste proceduri SAL să fie gratuite pentru consumatori, procedura trebuie să fie accesibilă, atractivă și necostisitoare. Legislația europeană nu prevede însă obligativitatea participării la astfel de proceduri și nici de a respecta rezultatul acestor proceduri.

În prezent, în cazul litigiilor dintre consumatori și profesioniști, respectiv atunci când atât profesionistul, cât și consumatorul au sediul/reședința în România, consumatorii au la dispoziție următoarele căi de acțiune:

• petițiile (reclamațiile) individuale adresate autorităților publice – soluționarea petițiilor se realizează în baza legii, dar nu există o obligativitate de rezolvare a litigiului în cadrul unei petiții.
• medierea prin intermediul unui mediator, pe cale amiabilă – părțile pot apela la un mediator (activitate reglementată prin Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator) – nu există obligativitatea prezentării la un mediator

o   arbitrajul conform codului de Procedură Civilă, sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului iar încheierea convenţiei arbitrale să excludă, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti (art.553) – dacă se prevede în cadrul contractelor dintre părți

• instanța de judecată – această cale presupune timp și cheltuieli, motiv pentru care majoritatea consumatorilor nu apelează la instanță.

Dacă ne referim la soluționarea alternativă a litigiilor consumator – profesionist, din domeniul financiar nebancar, modul de soluționare a petițiilor este singurul funcțional în acest moment și respectă deja mare parte noile cerințe europene.

Pe plan european este funcțional conceptul de ombudsman care poate lua forma uneia din opțiunile de mai sus sau o combinație a acestora (cu excepția instanțelor de judecată).

Zonele sensibile ale unui astfel de serviciu, care vor trebui clarificate, pot fi:

1. pertinența legală, nu numai a funcționării sale, ci și a punerii în practică, a atingerii scopului,
2. asigurării gratuității pentru consumator (cum în acest moment este doar serviciul de petiționare), deci a finanțării activității SAL și a rolului autorităților statului în acest sens,
3. obligativitatea pentru părți a soluției oferite de SAL, dacă este acceptată de consumator, precum și obligativitatea ca profesioniștii să recurgă la utilizarea unei proceduri SAL atunci când apare un litigiu cu un consumator (în general obligatorii sunt doar deciziile curții arbitrale sau a justiției),
4. aplicarea procedurilor SAL într-un mod independent, imparţial, transparent, eficace, rapid şi echitabil,
5. funcționarea care să asigure echilibrul între părți, precum și să diminueze asimetria de informație, de resurse și de expertiză dintre aceste categorii
6. …și destul de multe altele.